- Dupa ce am postat ultimul entry pe blogul vechi am inceput sa-l recitesc si am dat peste cateva chestii tare funny. M-am gandit sa le impart cu voi chit ca mare parte le stiti deja.
- Stiu ca probabil am exagerat insa nu ma deranjeaza. Cititi daca eveti chef, daca nu, mie mi-e tot una.( Sa nu crezi asta, draga cititorule! Pentru mine esti cel mai important!)
-
-
-
-
Bagheta baston
-
Din ciclul “Experimente culinare studentesti” junkie prezinta:
Se face ca era duminica, cam acum juma’ de ora si eu eram la zee local supermarche dupa mancare. Browzaresc eu ce browzaresc, fac full-ul de junk-food si ajung la frozen foods section. Cam stiu ce e pe acolo dar de data asta ceva nou! Fericit si plin de spreranta deschid frigiderul, iar produsul si ma uit peste el “Bagheta de pizza”. Ma uit si la pret, 2 lei 49 de bani. “CHILIPIR!” Imi spun imediat. Ma grabesc spre casa, platesc si ma indrept spre demisol.
Ajuns acasa citesc intructiunile de folosinta. Cica “lasati in microunde pana se topeste branza si se rumeneste aluatul”. Zis si facut, dau eu micro la un rezonabil 8 minute, imi aprind o tigare si ma holbez la minunatia dinauntru, iradiindu-ma, evident intre timp. Verific periodic starea minunatiei.
Trec ele vreo 5 minute si ma hotaresc s-o scot. Frige, branza s-a topit, ciuperca a prins culoare (ca doar o ciuperca era…nenorocitii!) dar alauatul bocna!
Imi iau inima-n dinti si incep sa tai cu cutitul. Reusesc intr-un final, si incep sa mestec, si sa mestec si sa mestec…parca ai manca pietre cu rosii si ceapa. Nici gand de vreo bucatica de sunca!
In concluzie: Pontino e cel mai bun! La naiba cu toti imitatorii!
junkie
De ultima ora: MA DOARE STOMACUL!!!
updates
Loc: Galati
Post: MTV
Artist: Madonna (=)))
Funny comment: Stiati ca Madonna canta la chitara? Nici eu!Era o vineri ca oricare alta vineri, cu exceptia faptului ca era vinerea mare. NU stiu de ce ii zice mare, tot 24 de ore a tinut(sa nu va aud cu blasfemii ca va sparg!). Insa pentru mine a durat destul de mult.
Jurnal:
10.00: Suna ceas. Ignorare ceas!
12.00: Suna prietena. Prietena nu e ceas, deci m-am trezit.
12.30: Visam la cafea.
13.00: Baut cafea, fumat tigari multe.
13.10-14.00: Facut bagaje. Asteptat prietena de la munca.
14.00: Plecat cu prietena la gara.
14.30:Gara full. Bilete pentru trenul de la 15.45 spre Galati, nema! Gasit bilete la 19.15…yay!
14.35-17.00: Stat cu prietena, facut cunostinta cu avocat balbait de treaba. Ridicat cort la McDonalds. Mancat ca o vaca.
17.00-18.30: Intrat inauntru la Mac, pentru schimbare de peisaj si refill la suc. Scos lap-top, dat jmeker, nu m-a agatat nicio gagica. Urasc lap-top. E greu!
18.30: Ies afara, fumez cat o vaca, ma duc pe o margine de gard de Mac, dau jos suc, suc cade pe de bagajul meu si pe piciorul stang la dreapta. Ma uit imprejur, in spatele meu o tanti cu fatza de educatoare nesuferita se holbeaza la mine pana o fixez, dupa care isi ia aerul de “Daca n-ai grija mai baiete”. N-a apucat sa zica nimic si ma mut, dupa ce-mi cer scuze politicos. Scot o duzina de sevetzele, sterg geanta, eu ma uscasem deja.
19.00: Trage trenul in sfarsit. Imi gasesc locul dupa ce pot dicutie interesanta cu conductor de tren despre cum nu sunt scrise numere pe vagoane, asta fiind o sageata nenorocita. Imi dau seama ca nu mai am tigari asa ca fac un sprint pana la un chiosc, ceasul fiind de-acum 19.10. Ajung, rasuflu si-mi dau seama ca nu mai am timp sa mai fumez o tigare.
E destul de zis ca pe drum n-am mai apucat sa fumez. Dar e ok ca de la 14.30 pana la 19.15 am dat gata un pachet.
Probabil ca va intrebati de ce nu m-am dus acasa daca aveam atat de mult de asteptat. Pentru ca circulatia intre gara de nord si gara basarab este mai mult decat groaznica. Deci naspa!
Per total m-am distrat. Intre o discutie cu un avocat si o privire ucigatoare de la o posibila educatoare, m-am descurcat.
Deci da, o vinere intradevar mare!
la 23.18 am ajuns in galati si am fumat, deci totul se terminase cu bine 
junkie
-
One on one cu laptopu’
Azi m-am apucat de facut curatenie. Singur!
Termin dormitorul/living-ul si ma duc spre bucatarie/dining room/study/office/uneori dormitor (te-ai prins! am doar 2 camere!dar sunt multifunctionale). Vad malderul de mizerie si-mi spun impacat: “Aici e totul bine.”
Dupa ce am facut curatenie ma duc la laptop si ma apuca curiozitatile. Vad si unde-i harddisk-ul, vad si unde-i ram-ul, vad si pe unde se scoate cd-rom-ul si gasesc si placa de retea wireless. Dar pana sa aflu am deconectat-o de vreo 2 ori ca sa ma uit pe spate sa vad ce scrie. In timp ce faceam aste operatiuni riscante simteam ca ceva n-o sa mearga cand imi aprind laptop-ul.
Pun tot la loc, si il deschid. Nu mai aveam wireless.
Panichez evident, il deschid din nou si vad wireless-ul in place. Zee horror!
Fumez o tigare, beau niste suc, mai fumez o tigare si pe urma ma mai uit odata. Ei…mie nu mi-a spus nimeni ca ar trebui sa fie bine conectata la pini, placa respectiva. Ups! My bad!
Ei si crezi ca m-as fi oprit aici, nu? Aprind laptop-ul, mergea wireless-ul, rasuflu usurat, imi aprind o tigare ca gest festiv si zambesc tamp.
Eram prin nu-stiu-ce aplicatie si apas F9. Se apasa greu si facea un zgomot ciudat. Cu multa incredere de la izbanda de mai devreme cu wireless-ul ma apuc sa desfac tastatura. Descopar pe acolo multe si marunte, printre care nu merita reamintit scrumul si coji de seminte, finetty, chipsuri si uneori seminte intregi. Cum au ajuns acolo, nu ma intreba, tot ce stiu e ca le-am scos.
Rezolv problema si cu F9 si intru din nou in aplicatie. Apas F9, merge!
Yahu! Ma rasplatesc prin a scrie blog-entry-ul de fatza. Cert e ca acum am probleme cu spatiul, a-u,m-ul si inca cateva taste. Dar le voi da de cap si lor!until next time…
junkie
-
“Sa ti se taie maioneza!” sau “De ce e mai bine sa scrii noaptea.”
-
Ei bine, ieri pe la 7 seara m-a cuprinde un atac de stoicism si ma apuc de scris la romana. Ma duc in bucataria mea care are si functie de birou si incep sa citesc despre Lovinescu si modernism. Deodata aud un *poc* *poc* *poc*. Nu-i dau prea mare importanta si-mi vad de lectura mea. Curand sunetul se accentueaza devenind un *POC!* *POC!* *POC!*. Am zis ca-si bate joc de mine…Vecina de la 7 facea maioneza(stau la bloc si am noroc…vorba cantecului)
Deja nu mai puteam sa ma concentez si deschid geamul. Aer curat, liniste si parca si vecina se oprise. 10 secunde a durat tot…2 caini de jos au dat peste o pisica care era catarata pe nu stiu ce garaj. Si cainii *ham* si pisica *miau* si vecina *poc!* si eu NU MAI SUPORT! Cand credeam ca mai rau nu se poate se trezesc 2 henteligenti sa faca liniute pe strada… adica la *miau*, *ham*,*poc* mai adaugam si *vruuuum!VRUUUM!*Inchid geamul si incerc sa ma concentrez. Apare nevasta lu’ tata(alta instanta narativa) care o apuca harnicia si arunca in cuptor o oala cu cartofi cu smantana. Se pun aia la copt. Eu eram deja un car de nervi. Cartofii incep sa emane un miros care incepe sa-mi creeze halucinatii. Dupa discutia cu Elvis despre Martin Luther King vecina termina maioneza si ma pot apuca din nou sa citesc.
Nu trec nici 10 minute si ii suna telefonul. Am aflat, printre altele, ca fiul ei e plecat in bucuresti si pe tren s-a luat controlorul de el ca nu avea carnetul vizat. A platit amenda si acum maica-sa trebuisa sa-i mai triumita bani(asta e varianta fara “boule”, “magarule”, “nu mai pleci nicaieri niciodata”). Mi se pare ridicol sa ma duc in baie sa citesc. Desi era singura camera libera am albine acolo! 2! Care mai au de trait inca vreo saptamana jumatate.
Se termina si discutia la telefon si iar am 10 minute de pauza. Intra tata in bucatarie:
- Ce faci Davidelu’? Citesti?
Nu-i raspund. Vizibil lezat de indiferenta mea, ia o gura de cola:
- bOrc! si pleaca.
Termin cu Lovinescu si cu spiritele veacurilor si ma apuc de traditionalism(I HATE TRADITIONALISM!) Era deja vreo 8:30. *grr*! *GRRRR*! *GRRRRRRRRRR*!!! Vecinul de alaturi s-a gandit ca ar fi bine pe la ora aia sa-si schimbe parchetul sau sa-si puna un nou tablou in bucatarie. Nu stiu daca a reusit sau daca defapt cauta petrol in peretii blocului dar a tinut-o asa pana pe la 10. La ora aia mirosul de cartofi cu smantana din cuptor era deja insuportabil asa ca m-am dus sa ma culc.
In concluzie, cand ma fac eu mare si o sa am vecini mai batrani o sa-mi pun acelas tablou (ca n-o sa am bani de mai multe)in toate camere, inclusiv pe tavanul din baie! Poate da norocul peste mine si gasesc si eu petrol.
-
Invazie de caluti
Da! Ai citit bine! Invazie de caluti.
Am iesit azi din casa si am fost sa ma duc sa fac un drum, vorba cantecului. Si mergeam eu cu mersul meu entuziast(instanta narativa ar spune unii) adica cocosat si cu picioarele inainte si cand de odata ma izbeste un miros de after-shave ieftin. Ridic privirea, asteptandu-ma la o pisica moarta, si vad splendoarea de animal: un nene pe la 20 de ani, cu ochelari de soare “ca a lu’ ala din Matrix”, un tricou de zici ca era bradul meu de anul trecut(anu’ asta n-am avut), blugi, ori tociti ori peticiti ori rupti nici acum nu-mi dau seama, indesati constiincios in o pereche de adidasi care semanau mai mult cu niste pungi de Metro sifonate. Insa cel mai interesant aspect, dupa parerea mea, era freza: ras pe langa urechi, mare in crestetul capului si lung la spate, totul acoperit cu un start gros de gel. Vizibil crispat de privirea mea nedumerita omul se da mai departe si incepe sa bata un ritm cu piciorul. Ceea ce e ciudat e ca nu avea un mp3player, casti si nici nu era nici un fel de muzica prin apropiere.
Bun. Asta se intampla in statie. Vine 2-ul, ma urc, ma asez departe de el si-mi vad de Audioslave-ul meu. Dupa cateva statii mai urca unul. Coincidenta spun eu incercand sa ma linistesc. Privesc pe geam si mai vad inca vreo 3, de data asta in gasca. Mi-am spus ca e un fenomen care trebuie cercetat mai indeaproape. Intru pe net si caut, caut pana ma plictisesc. Intr-un final dau de domnul de mai sus. Ma interesez mai mult de soarta lui si aflu urmatoarele:
-de profesie poet, prozator, dramaturg si in timpul liber curatator de vidanje la studiourile Media Pro poate mai prinde vreun loc la Teo;
-cantaret “en-vogue” pe la noi cu mare priza la publicul tanar;
-mare amator de senzatii tari si petreceri.
Bine, bine! Nimic nou sub soare! Dar ce-i cu freza?
Probabil ca omul nostru a fost plecat prin Arabia Saudita pe la vreun pasa mai “cool” care i-a aratat herghelia. Randi-mo, profund impresionat de…potenta armasarilor a decis sa devina si el unul. A incercat sa manance aceeasi mancare, sa bea din aceeasi apa cu ei, si-a pus copite(?!) si nimic nu a mers. Omul avea o vointa mai ceva ca Harap Alb. Intr-un final se decide la coaman. Dar ce te faci? Copitele nu mai ieseau din adidasi! Asa ca Randi-mo, “efendi” pentru fetele locale, si-a luat blugii si i-a indesat in adidasi(de aici adidasi ca pungile sifonate de la Metro).
Se intoarce efendi in Romania si isi incearca noile puteri pe o autohtoana. Tine-ti minte – el a facut toate astea pentru ca era impresdionat de potenta cailor. Din pacate fata n-a fost impresionata si a inceput sa-i toarne cu “porcule” si “magarule”, numai armasar nu l-a facut. Randi-mo, depresat si singur a facut ce ar face orice roman care a incercat sa imite caii, a inceput sa cante. Primul hit a fost “Love me” (dupa mine replica era “nu ca mirosi a cal!” car ce stiu eu?). Faza i-a tinut si acum e mare vedeta. Cat despre tinerii nostrii…vesti bune pentru constantence: la noi, doamnelor, sunt caluti de mare! Si dupa cum bine stiti calutii de mare raman insarcinati. Da! Ati inteles! Masculul ramane insarcinat. Cat despre celelalte…sa faca bine ori sa-si cumpere car, ori sa construiasca un grajd in fata blocului.
Deci, dupa tunsoarea “Oita albaneza esuata pe plaiurile mioritice(vezi Ackent)” acum avem “Calutii care se vor armasari dar care nu este ei”. Probabil ca urmeaza tunsoarea “Capra cu trei iezi” sau “Ursul pacalit de vulpe”(ursul pentru baieti si vulpea pentru fete)
junkie
Cugetari profunde in 44
1)Evolutia e evidenta dar unii se opun…
2)Numarul de telefon zgariat pe scaunul meu imi pare cunoscut.
3)Sper ca nu m-am asezat in nimic scarbos.
4)Daca se mai holbeaza aia mult la mine, dau cu ceva dupa ea.
5)Firar gropile lu’ peste prajit..iar am dat cu capu’ de geam…
6)Sper s-o pot fenta pe bunicuta aia ca sa pot sa cobor si eu.
7)Timpul e de-o cruzime inteleasa numai de cei batrani. Toti sunt incruntati chiar si cand zambesc.
junkie
Ei si daca ai ajuns pana aici draga cititorule, da-mi voie sa te felicit pentru ca excelezi in plictis, sau, sa-i zicem mai formal, rabdare.
Filed under: Junk | 1 Comment »
. Multa bafta lui Radu si celor de la VIP!
